Muzica romaneasca-intre extaz si agonie
4 septembrie 2008
In ultima vreme, mai exact din anul 2000 incoace, balanta industriei muzicale romanesti a inclinat intre evolutie si involutie, intre promovare si respingere izvorata din snobism, astfel intre extaz si agonie.
E adevarat ca muzica autohtona a inceput sa fie promovata din ce in ce mai mult la posturile de radio, insa la fel de adevarat e ca doar stilurile comerciale "prind", nu neaparat pentru faptul ca house-ul, dance-ul sau pop-ul ar ar avea mai multa "sare si piper", ci pentru ca mentalitatea romaneasca in privinta rock-ului sau r’n’b-ului inca a ramas cea conservatoare… People, rock-ul nu inseamna doar satanism, iar r’n’b-ul nu e doar pt inimile frante. Aceste 2 stiluri de muzica sunt doar un exemplu ca lumea nu intelege muzica romaneasca asa cum ar trebui, asa cum se intampla si in Occident sau in State, prefera doar muzica "dansabila", care nu neaparat transmite un mesaj (ce sa mai vorbim despre aceia care fredoneaza o melodie spunandu-le ca le place foarte tare, dar in acelasi timp ei nu inteleg nici versurile, sau mai rau le deformeaza intr-un chip barbar?) Si totusi e bine ca unora dintre artistii nostri, cei care merita cu adevarat, sa se numeasca asa fie pt vocea lor, fie pentru ineditul pe care il aduc in muzica, le este recunoascuta valoarea, chiar si indirect prin intermediul fanilor.
Si aici am ajuns la alt aspect legat de titlul acestui articol… FANII. Ar fi fost bine sa fi existat un proverb recunoscut de artisti: “fanii te ridica, fanii te coboara”. Fanii, si nu fitzele, formele sau publicitatea negativa. Pentru ca in jungla showbizului romanesc (unde lupta pentru supravietuire este mult mai apriga decat in savana) apar in fiecare zi noi subiecte de barfa, noi oameni cu fitze si noi forme pregatite sa fie expuse, chiar daca vocea e de mult uitata acasa, iar cele vechi… parca nici n-ar fi existat. Fanii sunt cei care cumpara albumele, cei care ii fac pe artisti sa se simta “high” la concerte, chiar si fara sa fi facut ceva ilegal :D , sunt cei care isi voteaza artistul preferat cat mai sus in topuri, cei care fac tot felul de nebunii pentru a primi un dram din sufletul si munca unui artist.Si totusi… ce fel de fan te poti numi cand sustii cu foarte mare vehementa ca artistul preferat e cel mai tare, atunci cand te afli in public, asta doar pentru a capata apreciere din partea artistului respectiv, dar il renegi, il critici pe orice blog apuci, daca nu ai reusit sa obtii un banal autograf din partea lui? Ce fel de fan esti cand iti ataci artistul preferat in emisiuni, folosindu-te de nume false, sau pe forumuri, daca el nu ti-a dat aprecierea care orgoliul nemasurat din tine crede ca ti se cuvenea? Practic in acest sens calci numele de fan in picioare.. si nu doar atat… renegi si categoria din care sustii ca faci parte… cea a fanilor adevarati.. Cat de mare fan poti fi cand in loc sa cumperi albumele – pentru ca asa se procedeaza intr-o tara cu adevarat educata din punct de vedere muzical -preferi sa le descarci de pe diferite site-uri ilegale?
Se sustine tot mai mult si tot mai des ca industria muzicala este in crestere, ca artistii romani se bucura de vanzari din ce in ce mai mari, ca Dj Project, Morandi, Directia 5 si multi altii au obtinut discul de aur, de platina, pentru vanzarile albumelor lor… insa aceasta este doar o masca a realitatii muzicale in care traim. Stim cu totii ca au aparut si site-uri de unde poti descarca muzica in mod legal, insa acestea sunt mult prea putine comparativ cu cele gazduite de hackeri, care iti ofera piesele preferate “moca”, despartindu-te doar un click de a le avea in propriul pc.
La fel de mult in Romania se sustine participarea la diferite festivaluri muzicale (gen Eurovision, Cerbul de Aur sau Mamaia), care a devenit o moda pentru tinerii artisti dornici de afirmare sau pentru cei care vor sa arate cat de capabili sunt. Insa, in sistemul comunist care inca domina aceste festivaluri, nu neaparat prin prisma juriului ci a sforilor trase in culise, artistii renunta treptat sa mai “incerce”, la fel cum si Romania renunta sa mai aiba in cadrul concursurilor muzicale o pozitie pe care ar primi-o daca si-ar trimite acolo artistii care merita cu adevarat.
Cate contradictii… Industria muzicala este in crestere, spun marii compozitori antici, dar in acelasi timp stagneaza de foarte mult timp din cauza jocurilor de interese si a conceptiei romanilor, vanzarile sunt din ce in ce mai mari, dar tot mai multa muzica se descarca de pe net. Probabil singurul lucru real este ca in timp vom avea puterea de discernere intre fake-uri si artisti adevarati, si doar trupele sau artistii care merita vor ramane in picioare, de celelalte… cine sa-si mai aminteasca? Nu ne ramane decat sa speram ca industria muzicala romaneasca isi va regasi echilibrul… Si asa cum se intampla si in mitul cutiei pandorei… speranta ramane ultima… sau moare ultima.
sursa: http://DeeaPoisonGirl.wordpress.com
comments powered by Disqus