Cand zeii au coborat pe Pamant

6 octombrie 2008
Kent Private Party. Juan Atkins, Kenny Larkin, OK Corral, L’Orchestre de Roche.Studio Martin. 04.10. One hour before midnight.Taste with maximum impact. Deci interzis minorilor. In fata la Martin, un grup de copilasi fara invitatii se gandesc sa intre la negocieri. Cativa prieteni. “Alex, sa stii ca ti-am citit articolul de pe BF si ma regasesc complet in el”. Thank you, Patricia! Nu e coada la intrare. Dai o invitatie, primesti o bratara. “Salut, esti fumator?” “Nu, multumesc, eu cu alcoolul am probleme!” Mi-era dor de batranul Martinache. Multe schimbari. Tavanul. “Minimal disco total”, sa o citez pe Jo. Proiectii mai bune. 2 lumini de urgenta. Rosii. Si laser. Laseeer, frate! Tot rosu.
Acelasi sistem de sunet bun. Cica aici e elita scenei de clubbing in seara asta. Asa sa fie?! Fete frumoase, grupate in grupulete de minim 3. Atmosfera cat de cat respirabila. Cam plin pentru un private party,totusi. Te rog, nu ma calca pe baschetzi, abia i-am spalat! Din nou. Filipash e deja ragusit. Jo danseaza in continuu, de zici ca are baterii Duracell.com. Sunt si ceva dj p-acolo. E Tom. Tom Wilson. Imbracat cu o bluza deschisa in anchior. E si ala mic si Negru de respira greu. Sunt si copii. Nu copii lui Luciano. Children of House. Livio si Roby. E si Vania la pupitru. E cel mai bun dj roman. Laurent Garnier doar baga muzica lui (!) Oare cine pe cine influenteaza? E OK muzica. OK Corral. Antrenanta. Dinamica. Techno. Pe la 1 intra Larkin. Kenny, nu Voy. E foarte concentrat pe ce face el acolo. Universul lui sunt consola si playerele. O piesa calda, una rece. Ba un vocal, ba un ciocan. Detroit techno si Chicago house. Si technosoul. Multa muzica veche. Si buna. Pff, si ce muzica!!! DeDans. Excelent! Pentru un moment, inchid ochii si ma gandesc ca sunt la Tresor. Sau, mai bine, la “The music institute”. Old school fun. In afara de Saunderson si May, nu s-a mai auzit asemenea muzica prin cluburile romanesti pana acum. 90’s party? Imi rup baschetzii. Ma doare apendicul deja. Nu apendicita. Italoboyz-“Bahia”, 2000 and one- “Tropical mellons”(orgasm intelectual) si Jeff Mills- “The bells”. Ar fi mers bine si un Inner City- “Good life”. Si “Transition”, de la Underground Resistence. E ora 2. Juan intra in club sub escorta bodyguarzilor, precum Dinamo la Craiova. Se aseaza cuminte pe un scaun in spatele lui Kenny si asculta. Da din cap. Cu privirea in pamant, ca un scolar ce a fost pedepsit la coltul de rusine. Un drogat se varsa pe jos, e praf. In fata mea, o bruneta superba sta imbufnata. Pesemne, nu-i place muzica. Ah, ce botic dulce are! In centrul ringului, un baiat e in camasa cu maneca lunga si pantaloni de stofa. A gresit filmul! S., un cunoscut, danseaza de pe un picior pe altul. Din minimal te-ai nascut si in minimal vei ajunge! In spatele clubului, o blondina de la Politie noteaza de zor cate ceva intr-un carnetel. Voie buna. E ora 3. Oh my God, they’ve killed Kenny! Se fac cateva poze, dupa care Kenny pleaca. Mi nombre: Juan Pachanga, aaaa, Atkins. Sa speram ca Juan se va ridica la inaltime. El e “tati” al muzicii techno. Am un respect deosebit pentru el. Check out “High tech soul” si “Underground techno” si vei intelege. Da-te mha mai incolo, ma sifonezi! Juan e diferit fata de Kenny. Juan nu sta cu ochii beliti pe consola. Juan ne citeste in privire. Citeste-ne, Janeee! Ne ofera, printre altele Derrick May- “Strings of life” si Robert Hood- “And then we planned our escape”. Mult reverb. “Auzi, am un reverb, nu vrei sa il facem pe din 2?” Ecstaz. Tot setul lui Juan a fost ca o calatorie muzicala foarte agresiva. Adica hardcore si kinky. Adica un fel de trip. Apropo de trip. “Fiecare om cu trip-ul lui!”, “Ce te bagi tu in trip-ul meu?”, “Vezi-ti de trip-ul tau!”, “Nu te mai baga ca musca-n trip!”. Un chelios incearca sa danseze tecktonic, dar nu ii iese. La un moment dat, lui Juan ii sare un disc. Pe fata lui poti sa citesti:”Hey, sunt si eu om”. Nu cred, poate semi-zeu. 2 fete au venit cu sincroane de-acasa. Un cuplu cu dreadlocks se simte de minune. Rasta is not just dreadlocks, remember? Langa mine, un tip isi ruleaza o tigara fara nici un pic de jena. Verde. Peroni.it. Fum. Multe palarii. Si un joben. Cateva cravate. Si un papion. La piece de resistance (minimale): o fata cu un kimono alb/rosu. La 5 fix, Juan pleaca. Multumim! Tocmai atunci apar 2 pitzipoance de Bamboo. Visual delight, ce-i drept! Ame- “Rej”. Am plecat. Am urechile infundate si aud tiuit. earproof.com e solutia. Promit sa imi cumpar si eu o pereche cat de curand! La iesire, fata in kimono abia se mai tine pe picioare. Unii asa inteleg muzica asta. To quote: “Not everybody understands house music, it’s a spiritual thing, a body thing, a soul thing!”. Non stop rock!!! P.S.1 Special thanks to Filipash for music recognition! This man is simply a clubbing music encyclopedia. PS 2. Trebuie sa imi iau un carnetzel. Am zis!!! sursa: http://alexandrusuciu.wordpress.com/

comments powered by Disqus


Ne ajutam de "cookies" pe site-ul nostru pentru a ne asigura ca puteti gasi informatia pe care o cautati in cel mai simplu mod.
Continuand, acceptati aceste "cookies". Puteti citi mai multe despre "cookies" si cum functioneaza aici.