PLATONIC Numeri pe degete artistii de la noi care si-au dorit sa tina ani de zile, o viata intreaga, de lucrurile in care ei cred cel mai mult. Acest lucru reflecta situatia si societatea, nu se poate altfel, cel putin deocamdata.Platonic inseamna pasiunea unui om pentru muzica, pentru chitara, pentru interactiunea intre oameni care au aceeasi pasiune. Unul dintre proiectele cele mai stabile din punct de vedere muzical, care isi face simtit efectul de la primele acorduri eliberate intr-un context “live”. Nicu Patoi si-a denumit grupul inca de cand si-a propus sa imblanzeasca chitara, la mijlocul anilor ’90. Cu sonoritati comune numelui sau dar si bazat pe un concept artistic solid, grupul a inceput seria de concerte care reprezentau compozitiile lui Nicu. A urmat perioada “Taverna”, in care Platonic, sub diferite formule instrumentale, a preluat si interpretat in direct sute de piese, impreuna cu zeci de artisti, majoritatea in prima linie valorica, loc pe care Platonic il merita inca de la infiintare. Unicitatea acestui proiect nu consta numai in sutele de piese cantate live, ci si in maniera expresiva, dinamica si bogata din punct de vedere muzical in care grupul isi abordeaza repertoriul. Platonic creeaza intersectii stilistice intre blues, rock, jazz si funk, pastrand esenta calitatii muzicale intr-un ansamblu unitar care dizolva granitele artificiale dintre genuri. Un recital Platonic contine compozitii Nicu Patoi, printre care sunt intercalate diverse teme din repertoriul de blues si rock, toate incarcate de energie pozitiva, virtuozitate si aplomb. In componenta actuala, cu Nicu Patoi la chitara, Razvan “Lapi” Lupu la baterie, Adrian Ciuplea la chitara bas si Berti Barbera in calitate de percutionist si vocalist, supergrupul Platonic isi continua drumul pe scenele primitoare ale festivalurilor, pregatind in paralel materialul pentru un nou album. Un act artistic insolit pe scena autohtona si una dintre putinele formule care, prin prestatia lor, isi justifica statutul de supergrup. ZA` DUFF Trupa s-a născut dintr-o şansă. La cabana Poiana Izvoarelor, de revelion, era şi lume, şi loc destul pentru o cântare. Aşa s-au cunoscut Andrei şi Mysha. Iar, pe la 5 dimineaţa, s-au auzit următoarele cuvinte, greu de descifrat din cauza problemelor de dicţie ale amândurora: - Eu am o trupă. Vrei să cântăm împreună? - ... Poatie că... Şi uite-aşa, în 2005, băieţii au pornit la drum. S-au alăturat rând pe rând Teddy, Gabi şi Mischa Simeonov. O perioadă, au mai fost zăduffi Dragoş Boeru, Cristi Grig şi Fram. N-a fost să fie. Precum cântăreţii din Bremen, cei din trupă au luat ţara la pas şi la roată (de cele mai multe ori, îmbarcaţi în Dizzy, o furgonetă care mergea cu maxim 70 la oră) şi au cântat pe unde îţi poţi închipui şi pe unde nu. Au câştigat festivaluri, au câştigat public, au râs într-o seară cât alţii într-un an. Au avut parte de senzaţii tari, de bucurii şi de dezamăgiri. S-au implicat atât de mult încât, nu rareori, s-au luat de la un diez. Au repetat, au tras chiulul, au sperat şi acum a venit şi vremea albumului. În tot acest timp, cineva a avut grijă să le dea acea şansă de care este nevoie la orice început de drum. Florin Stoicescu (băieţii îi spun Fane) le-a arătat democraţia de sub pământ (adică din sala de repetiţii) şi i-a ajutat ori de câte ori au avut nevoie. Şi aşa au trecut câţiva anişori. Se cheamă că, de-acum, ZA’DUFF-ul a învăţat să vorbească. Şi deja spune o poveste. Povestea numită DESCÂNT. THE SILVER CHURCH BELIVE. BE. LIVE. Calea Plevnei nr. 61, parter www.tscmusic.ro