Web: ...

„Hai sa ne-ntalnim intr-o JOI seara…” Episodul nr. 3
Dupa ce am analizat atat femeia cat si barbatul in primele noastre editii, a venit cu adevarat si vremea distractiei. Atat pentru cei care au fost langa noi dar si pentru cei care si-au dorit dar din diferite motive nu au ajuns, joi seara este adevaratul moment al istoriei in care trebuie sa tinem cont de toate sfaturile date si sa punem de o DISTRACTIE. Avem un manual de instructiuni si pentru ceea ce inseamnau distractiile in Bucurestiul de altadata.
Asemenea Parisului, si Bucurestiul, Micul nostru Paris, nu parea sa doarma niciodata. Sa vedem cat de mult si ce s-a schimbat:

1. Plimbarile „la sosea”
Principalul loc de promenada al „cuconasilor” si „cuconitelor” din Micul Paris era la Sosea (soseaua pe care o stim astazi ca Soseaua Kiseleff, care tinea de la capul Podului Mogosoaiei- Piata Victoriei de astazi, pana la al doilea rond unde este Arcul de Triumf acum). Al doilea loc de promenada era Calea Victoriei, mai ales zona dintre Capsa si Palatul Regal. Aici se gaseau majoritatea cafenelelor, cofetariilor si restaurantelor mondene din capitala.
Bucurestenii de altadata aveau optiuni multiple de petrecere a timpului liber : fie se opreau la o cafea la Sosea, fie mergeau la cinematograf pe Bulevardul Elisabeta. Altii mergeau la reprezentatiile circului de la „HUGO” (sala construita prin1895 in spatele Bancii Nationale) sau la spectacolelel Teatrului National.
Cei din cartierele marginase preferau gradinile fabricilor de bere Luther sau Oppler sau cea a lui Dumitru Marinescu-Bragadiru, aflata in capatul Caii Rahovei.

2. Cafenelele
Influentele turcesti ca o urmare a numeroaselor ocupari otomane se vad si in ziua de astazi in bucataria romaneasca si nu numai. Mai mult de atat, primele cafenele aparute in oraselul lui Bucur au fost imitatii dupa cele turcesti, care, la randul lor, au fost preluate dupa cele arabe, turcii si arabii fiind pana in ziua de astazi maiestrii celor mai tari si aromate cafele- cafelele la nisip.
O buna perioada de timp, cafenelele erau tinute sub stricta supraveghere fiind considerate posibile focare de agitatie si opozitie. Conform legii (pitac) din 1 septembrie 1782, era interzis sa se discute defaforabil despre domnie si imparatia turceasca in aceste localuri.
“Salonul Otetelesenilor te consacra. Spre a fi cineva, oricine trebuia sa treaca prin acest salon. Aici se lansau fetele in lume, aici se lansau tinerii, aici se inodau intrigile sentimentale, aici se puneau la cale casatorii, aici se hotarau si multe combinatii politice”,
descria Constantin Bacalbasa atmosfera de la Terasa Otetelesanu. Tot aici se dadeau si reprezentatii de teatru si este primul local din Bucuresti unde se asculta jazz. In perioada de iarna, in gradina localului era amenajat un patinoar.
De o mare notorietate era cafeneaua „Capsa”, existenta pana in ziua de astazi, considerata pe atunci cercul exclusivist al scriitorilor si gazetarilor. Acesta era locul de intalnire a „protipendantilor” (lumea buna) si era la cativa pasi de cafeneaua „Boulevard”, concurenta acesteia in servicii si lux.
In 1872 puteam numara pana la „100 cafenele” in Bucuresti, marea lor majoritate aflandu-se pe Calea Victoriei intre Palat si Ateneu.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, numarul cafenelelor a scazut considerabil atat in Bucuresti cat si in celelalte orase ale tarii, ca o urmare a noului sistem de viata socialist ce le-a desfiintat.

3. Primele „cluburi”
In perioada lui Ioan-voda Caragea (1812-1818) au aparut primele cluburi (se jucau jocuri de carti) si sali de baluri. In salile de bal se tineau „baluri dansante” (se dansa) si baluri mascate.
Balurile mascate se tineau de obicei in zilele de JOI si duminica in resedintele boieresti. Cele mai renumite astfel de pretreceri erau cele de la hotelul printului Bibescu, balul mascat de la Opera, balul de la palatul Sutu si balul lui Ion Marghiloman.

4. Cofetariile
Denumirea „cofetarie” provine de la un cuvant din limba veche romaneasca- „cofeturi”, insemnand bomboane, zaharicale. De asemenea, cuvantul „prajitura” este un termen specific romanesc. In secolul XIX existau 3 feluri de cofetarii: venetiene, nemtesti si turcesti.
In anul 1832 existau 15 cofetarii in Bucuresti, cele mai cunoscute se aflau pe Podul Mogosoaia, acestea servind serbeturi si inghetate cu renume. Cofetariile scoteau in ulita pe timpul verii circa 20 de mese cu scaune.
Cu toate ca ei erau mari maestrii in ceea ce priveste dulciurile, francezii aveau numai cuvinte de lauda cu privire la delicatesele cu specific romanesc din Micul Paris.
Bucurestiul a fost intr-un timp numit „orasul cofetariilor”, el depasind un numar record de cofetarii in Europa de sud-est si, probabil in intreaga Europa.

5. Restaurante si berarii
Restaurantele au aparut in acelasi timp cu hotelurile si anume in a II-a jumaate a secolului XIX.
Calatorul german W. Derblich enumera circa 13 restaurante bucurestene: „La Cerb”, „La Epure”, „La Vulpe”, „La Inger”, „La leu”, „La CaleaFerata”, „La Coroana”, „La Clopot”, „La Trandafir”, „La Telegraf” (tocmai fusese instalata prima linie), „La Elvetia”, „La Judecator”, „La Ferdinana” etc.
Cele mai pretuite restaurante erau cele frantuzesti, in frunte cu al lui Hugues si cu cel al lui Thierri din Gradina Cismigiu.
Foarte populare la acea vreme erau si restaurantele Monte Carlo, High Life si Kubler, cel din urma intrand in istoria literaturii romane tot datorita lui I.L Caragiale, care, pe durata consumarii a doua halbe de bere a scris schita „Caldura Mare”.
O mare popularitate au castigat si laptariile, in frunte cu „Flora” de pe Soseaua Kisselef, unde se vindeau produse lactate si preparate „la minut”.
Perioada interbelica a dus la sporirea numarului de restaurante ca o urmare a cresterii numarului populatiei.

6. Gradinile-restaurante
In sezonul cald, bucurestenii obisnuiau sa se plimbe prin parcuri si gradini si sa se opreasca in gradinile-restaurante. Acestea erau asemenea „teraselor” din zilele noastre, ei putand sta la umbra, in plina vegetatie, uneori langa o oglinda de apa si sa savureze in aer liber o rece limonada.
Nu de putine ori, atmosfera era acompaniata de tarafuri de lautari si cantareti de muzica populara. Ca si in ziua de azi, isi mai faceau uneori simtita prezenta si stapanii cu papagali ghicitori si cantaretii la cutii muzicale, existenti si in zilele noastre pe „Lipscanie”.
7. Micile distractii
Printre preocuparile bucurestenilor secolelor XIX se numarau aruncatul cu sageti (devenit popular in 1870), adica darts-ul din ziua de astazi.
Inca de pe atunci, locuitorii Micului Paris puneau pret pe patinajul pe gheata din Cismigiu, plimbarile cu sania, precum si plimbarile cu vaporasele pe Dambovita.
In 1880 devin la moda cursele de cai organizate duminica la hipodromul de langa Parcul Herastrau si partidele de golf.
In 1890 devine o mare atractie „bataia cu flori” de pe Soseaua Kiseleff.

8. Bordelurile :)
In perioada interbelica, in Micul Paris, ca in orice oras cosmopolit, au aparut o serie de bordeluri, cele mai cautate fiind pe Bulevardul Ferdinand, pe strazile Ion Campineanu si Academiei (mai luxoase, unde clientii erau serviti cu tigari si dulciuri) si Grivitei.
Cu toate acestea casele de toleranta despre care se leaga multe legende urbane, se aflau la Crucea de Piatra, cartier care se voia „de lux”, situat intre Vitan si Dristor (denumirea cartierului provenind de la crucea de piatra ramasa nedistrusa din fata unei biserici distruse in Primul Razboi Mondial).
Legendele urbane povestesc ca aici au avut loc o serie de crime misterioase, multe dintre „fete” fiind posibile spioance ale NKVD-ului.
Acestea frecventau cabareturi precum Alhambra, Chat Noir, Moulin Rouge sau restaurantele ale unor hoteluri scumpe precum Bulevard, Lido, Continental sau Ambasador.
Concluzii:
Bucurestiul, inca din perioada antebelica s-a dezvoltat ca un veritabil oras capitala prin multitudinea de facilitati de petrecere a timpului liber. Perioada interbelica a fost, fara dar si poate, cea mai infloritoare perioada din istoria oraselului lui Bucur, plina de prosperitate si eleganta.
El a fost denumit Micul Paris nu doar datorita influentelor culturale frantuzesti, a preluarii stilurilor arhitectonice frantuzesti, a urbanismului haussmanian, a elegantei domnilor si domnitelor ce se plimbau la bratla Sosea, ele imbracate in rochii lungi, dantelate, cu umbrelute iar ei- cu monoclu si palarii, cat si a vietii urbane oferite prin multitudinea de localuri.

Address & Phone:
Str.Soarelui
Bucharest, 0754 253 383
Open:
Every Thursday Night from 22:00